Traficul vs. introducerea ilegală de persoane

Traficul de persoane (TP) și introducerea ilegală a migranților și refugiaților sunt printre cele mai profitabile și în continuă creștere arii de infracționalitate organizată transnațională. Deseori combinate sau confundate, TP și introducerea ilegală a migranților reprezintă concepte semnificativ diferite.

TP poate fi considerat o formă de sclavie modernă: presupune „recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, […] în vederea exploatării. (Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, 2003, Art. 3). Pe scurt, victimele traficului de persoane sunt mutate și supuse exploatării sexuale sau prin muncă, sclaviei, aservirii sau prelevării de organe.

Pe de altă parte, introducerea ilegală a migranților sau refugiaților se bazează pe o relație contractuală între traficant și migrant (care nu este o „victimă”, propriu-zis). O astfel de infracțiune constă în „a asigura, în scopul obținerii, direct sau indirect, unui folos financiar […] intrarea ilegală într-un stat parte a unei persoane care nu este nici cetățean, nici rezident permanent al acelui stat” (Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, 2003, Art. 3). Spre deosebire de TP, introducerea ilegală a persoanelor presupune întotdeauna traversarea granițelor naționale și doar ocazional migranții, odată ajunși în țara de destinație, sunt constrânși să lucreze pe piața drogurilor, în prostituție, drept cerșetori sau să muncească la negru.